Tablou de familie (politică), undeva într-un apartament din București. Ana și Maria, pardon, Ana Maria și Jorjelu aplecați asupra planșei cu viitorul plan de luptă patriotică. Doar ei doi și-un cuc care, în mod regulat, scoate capul și dă ora exactă. Pe fundal, imagini cu cele mioare și cei trei ciobănei care interpretează la fluier, oboi și ocarină ultimul hit al începutului de an: Și este despre tine// Dulce Românie//Mândru plai//Cu pământ rupt din Rai.
Concentrare maximă. Miros de creier ars. Strategii României de mâine caută soluții. Pe sub masă, în sertare, în buzunare. Și o concliuzie: greu la deal cu ăștia mici.
– Deci, fii atent, spune Ana Maria. Tu, comandante Jorjelu, preiei flancul estic, sud-estic al dispozitivului, plecând de la Făurei, Țăndărei și chiar Las Fierbinți, de la Giani Orlando, Celentano, Brânzoi și Ardiles . Te duci la crâșma lu’ Bobiță și vorbești cu ei: „Bă, băieți, țara are nevoie de voi. Acum, nu mâine, nu poimâine.” Sunt oameni faini, înțelegători. Le dai și tu o bere, niște mici, după care îi pui să semneze. După care, o iei spre Ploiești și Buzău, pe la Băicoi și Pleșcoi, urci în Moldova, pe aliniamentul din primul război mondial: Cașin-Răcoroasa-Năruja-Odobești-Focșani, și tot așa până la Dolhasca la neamurile lui Arșinel, Dumnezeu să-l odihnească în pace. Megieși de treabă care au câteva pensiuni înălțate din patriotism local, de la care mai strângi câteva semnături.
– Și tu, Ana Maria? întrebă îngrijorat Jorjelu. Te descurci singură?
Ana Maria își ridică privirea de pe planșa cu planul de bătaie, strategii și alte cestiuni serioase, și-i zise:
– Comandante, Ana Maria se descurcă în orice împrejurare, la munte, la mare. Și știi de ce? Pentru că ea, Ana Maria își trăiește visul copilăriei, ăla de a o interpreta pe viu pe Xena prințesa războinică. Că mi-o și zis bunelu Guru bate curu’ în ziua în care a făcut transferul de putere de la el la noi: „Măi, fato, tu ai fost predestinată, ca-n reclamele alea capitaliste la cafea, să porți două nume într-unul singur.” Deci, nu-ți fă griji, du-te și fă-ți treaba, apoi ne vom întâlni la București când comutăm pe planul 2.
Jorjelu mirat.
– Ce nu înțelegi, comandante? După ce avem semnăturile, ieșim în piață și cerem turul doi înapoi. Că noi nu strângem semnăturile ca să-i luăm locul lui Guru bate curu’, ci să arătăm poporului că suntem lângă el și tanti Cristela până la moarte și dincolo de ea, că nu renunțăm, că suntem treji, la orice oră din zi și din noapte.
Jorjelu cu ochii în lacrimi, ia poziția de drepți, cu brațul spre înainte:
Și este despre tine// Dulce Românie//Mândru plai//Cu pământ rupt din Rai.
Citeste mai mult
