Vă amintiți cum era înainte de ’89 cu televizoarele între Crăciun și Revelion? Cum dracu se întâmpla nu știu, dar taman atunci începea să le fileze câte o lampă, de se făceau cozi la atelierele de reparații ca atunci când se băgau „adidași” de porc și takimuri de pui la alimentară. Și cu teama de a nu pierde momentele vesele cu nea Mărin de la Băilești, mesajul de Anul Nou al tovărășului și Perinița, înfășurai televizorul cu o pătură și-l transportai cu roaba la atelier.
Așa și cu Călin (File din poveste). Numai că cu ăsta e ceva mai complicat. Că nu se mai găsesc lămpi la schimb. În principal, PL 500. Că nu se mai fabrică ca înainte și dacă nu se mai fabrică, nu ai ce să-i faci. Lui Călin nu ai ce să-i mai faci, nu televizorului, că el e programat pe frecvența veche, aia cu aerul, apa, pădurea, dacii stăpânii Danemarcei și Groelandei. Când i-a filat lampa ultima dată? Păi e o întrebare fără sens, căci lui îi filează lampa zi de zi De asta zic că la el e deja cronică situațiunea.
De pildă, ultima dată s-a întâmplat zilele trecute când la un podcast și-a amintit despre o discuție pe care Decebal a avut-o într-o seară cu marile preotese. Era început de toamnă, carul mare și carul mic deasupra Sarmisegetuzei, vreme de cules coacăze și afine, strugurii aproape copți, dacii se pregăteau de nunți și botezuri, iar cocorii, berzele și rândunelele erau gătite să plece în țările calde. De precizat că regele se consulta de regulă cu bătrânii care țineau loc de înțelepții și psihologii regatului său, dar în seara aceea, nemulțumit de răspunsul acestora și mirosind trădarea care plutea în aer, Decebal a cerut o întâlnire cu preotesele.
S-a dus la locul de muncă al acestora care, văzându-l obosit și transpirat, i-au dat să bea apă rece de la izvorul tămăduitor și făcător de minuni. Și după ce și-a mai tras sufletul, l-au întrebat: „Ce s-a întâmplat, mărite rege?”, iar el le-a zis adevărul: „Sunt înconjurat, spuneți-mi, ce avem de făcut?”. Ascultându-l în tăcere, preotesele s-au gândit cât s-au gândit, și i-au zis așa: „Dă-le aurul!” Romanilor, bineînțeles. Și de la întâmplarea asta din urmă cu aproape două milenii, Călin a tras concluzia care îl stăpânește și astăzi: „Feminismul este o mizerie absolută care i se atribuie femeii.”
Că e așa ori nu, citiți cele mărturisite în cadrul podcastului: „De aceea v-am spus că noi azi suntem într-o groapă psihologică, noi suntem dezarmați moral. Preluați ce vă spun profund și adânc, nu pecuniar. Eu aici vorbesc din punct de vedere al unui act care azi o omenire întreagă e îngenuncheată material, și-a pierdut spiritualitatea, ele știau ce spun, pentru că au decăzut toți moral. Aici nu se pune problema azi doar de salvarea unei națiuni, care este esențială, se pune problema să ne salvăm umanitatea din noi.”
Cum vine asta? Păi cum să vină? Exact ca în poveștile alea cu televizoarele alea cărora le filau câte o lampă mereu și mereu între Crăciun și Revelion.
Citeste mai mult
