Stomatologia este o ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților. Aceasta este definiția oficială a acestei științe (stoma – gură și logos – studiu). Pentru tânărul medic Daniel Ghinea, din București, stomatologia este cu mult mai mult decât atât, definiția ei rece fiind topită într-o pasiune care, în inima lui, a concurat chiar cu rolul și locul familiei. „Profesia este pentru mine a doua familie, pentru că n-am vrut s-o las să fie prima”, mărturisește el.
Ceea ce îl face pe Daniel Ghinea unic ca doctor este, pe lângă cunoștințele medicale deprinse în facultate și dezvoltate solid în primii ani de practică, pasiunea adâncă pentru profesie și calitatea sa umană în relațiile cu echipa lui și, mai ales, cu pacienții. Natural și direct, cu un zâmbet larg și pe deplin sincer, el devine prieten cu pacientul pe loc, de la prima strângere de mână. Ce se spune despre buna comunicare a unui medic cu pacientul său? Că are o mare importanță, pe lângă tratament, în vindecarea celui în suferință. Pe lângă simplitatea care te cucerește imediat, tânărul doctor se deschide total în discuțiile cu pacientul. Îi explică soluțiile medicale cele mai potrivite pentru problemele cu care se confruntă, dar se dedă și glumelor, dacă pacientul „ține” la un astfel de dialog. Sau vorbește despre familia lui, ori despre experiențele profesionale – în sfârșit, despre lucruri din intimitatea lui în care îți face loc, ca unui vechi amic.
Cât de mult își iubește profesia se observă dintr-o mărturisire simplă: a știut că va fi medic stomatolog încă de când era mic.
„Nașul meu și unchiul meu în același timp, Dumnezeu să-l odihnească – care este și unchiul mentorului meu, care a avut clinica asta pe care mi-a lăsat-o mie, era medic stomatolog în Drobeta-Turnu Severin. Deci e ceva din familie. Ei bine, eu nu știu să mă fi gândit vreodată să-mi aleg altă meserie. Din clasa întâi sau din clasa a doua am știut că o să mă fac medic stomatolog. De ce, nu știu! Îmi plăcea, mă duceam acolo la el, vedeam ce face și am știut că și eu trebuie să mă fac medic stomatolog. Poate că a fost și un soi de îndoctrinare în familie, dar mi-a și plăcut. Mi-a plăcut chițibușeala asta, mi-a plăcut să îmi fac de lucru cu ciocanul, de pildă, să fac, să repar, mi-au plăcut lucrurile mărunte, să folosesc o șurubelniță, să fac lucruri. De pildă, în pandemie am meșteșugit un scaun pentru fiul meu din niște lemne de foc. Mi-au plăcut toate felurile astea de a mă dedica a ceva. Iar acum, stomatologia este viața mea de zi cu zi”, spune tânărul medic.
Businessul pe care îl are acum l-a început de la zero, chit că clinica în care își desfășoară activitatea i-a fost lăsată de un unchi, azi medic stomatolog în Germania. Dar doar spațiul și un nume nu a însemnat clientelă, pe care a trudit mult, apoi, s-o câștige.
„Pe 17 iulie 2015 am terminat facultatea, pe 23 iulie am venit în cabinetul acesta, în clinica asta care a fost a unchiului meu și care mi-a lăsat-o mie (unchiul meu e medic stomatolog în Germania acum).
De atunci, am muncit, am muncit, am muncit. Nu aveam pacienți, aveam foarte puțini, așa că munceam doar ca să plătesc chiria. Apoi, părinții mei mi-au făcut un cabinet la țară, de unde era tata, în județul Teleorman, sat Rădoiești, și cabinetul de acolo m-a ajutat ca să susțin clinica de la București. Mergeam acolo în fiecare zi de joi, vineri și sâmbătă.
Și am ținut-o așa vreun an, până când lucrurile au început să meargă bine, fără să fac rabat de la calitate. Nu am fost niciodată adeptul acelui „mergea și-așa”. La mine nu „merge și-așa” niciodată, și asta am învățat-o de la unchiul meu. Am renunțat la clinica de la țară după ce începuseră să vină pacienți aici, la București. Am angajat doi doctori și ușor, ușor au primit și ei pacienți. Eu aveam din ce în ce mai mulți, apoi am încercat să facem lucrurile cât se poate de bine. În anul 2018 a venit un prieten foarte bun de-al meu, care ne ajută și acum, și am început să optimizăm un pic afacerea, la modul că dintr-o simplă foaie în care erau trecute datele pacienților acum avem o mapă întreagă pentru fiecare pacient. Deci, am căutat să dezvoltăm businessul făcând din ce în ce mai bine actul medical. Am fost, și mergem și acum, în fiecare an, la tot felul de cursuri, astfel încât să absorbim cât mai multă informație și să fim la zi cu tot ceea ce apare nou în ramura asta. Așa am ajuns unde suntem acum”, povestește Daniel Ghinea.
Adică să facă față unei concurențe acerbe, pentru că clinicile stomatologice au apărut, în ultimul deceniu, ca ciupercile după ploaie: „Cel puțin aici, în zona noastră, cred că sunt undeva la 10 clinici pe o rază de 300 sau 500 de metri. Foarte multe. Și suntem undeva la 10.000 de medici stomatologi în București – enorm!”
O bună calitate a actului medical și prețurile mai mici decât în afara țării aduce clinicii conduse de Daniel Ghinea foarte mulți clienți nu doar din țară, ci și din străinătate. În acest context, el și-a deschis o clinică și în Drobeta-Turnu Severin, în Mehedinți având rădăcini de familie.
„Avem foarte mulți clienți din străinătate. Mulți vin din Anglia, din Italia, dar și din Franța, chiar dacă de aici vin mai puțini. Asta pentru că costurile sunt mai mici în România decât în afară. Deci, la noi serviciile sunt mai ieftine. Nu ne plângem, deci, de modul în care merge afacerea.
Am început să ne mărim echipa, suntem acum cinci medici și mai avem o clinică la Drobeta-Turnu Severin, unde eu merg o dată pe lună, pentru că avem mulți pacienți și acolo care își doresc să aibă de-a face cu noi”, precizează, râzând, tânărul medic.
Deși nu se plânge de clientelă – și vorbim de pacienți autohtoni acum -, Daniel Ghinea remarcă faptul că, în România, nu există o cultură a igienei orale.
„Îngrijirea dinților este la pământ în România, nu există o bună cultură la acest capitol. Cel puțin în mediul rural, este devastator totul. Acolo, în mediul rural, oamenii nici că au vreo temere, nici că au vreo rușine. Poate că e o mândrie să n-ai un dinte, de pildă? Nu știu. Este o indiferență, o delăsare foarte mare. Pur și simplu nu îi interesează acest aspect, al igienei orale”, deplânge medicul din București.
O fi vorba și de veniturile financiare mici ale majorității populației, care nu își poate permite „luxul” serviciilor stomatologice? Nu chiar pe de-a-ntregul. Iată explicația doctorului Ghinea:
„Putem, vorbi, poate, și de unde dezechilibru între veniturile oamenilor și prețurile practicate pe piața serviciilor medicale stomatologice. Dar dacă e să faci prevenție, nu este nimic scump. Cred că oricine își permite să plătească un detartraj măcar o dată pe an, să dea undeva la 200 de lei sau mai puțin, poate 150 de lei – sunt cabinete care fac și asta cu prețuri mai scăzute, de 100 sau 150 de lei un detartraj acolo, o igienizare. Ca să nu mai zic de spălatul dinților. Cea mai bună pastă de dinți – sunt foarte mulți care mă întreabă care este cea mai bună – este periuța de dinți. Periuța de dinți e cea mai bună. Spală-te de două ori pe zi, măcar de două ori pe zi, dimineața și seara, și o să vezi că nu mai ai probleme din astea. Sau, la cea mai mică durere, de la o căriuță, du-te la stomatolog, se rezolvă repede și ieftin, ca să nu ajungi la probleme grave. Prevenția este, ca în orice alt domeniu, cea care te ferește de ce poate deveni grav.
Și mai este și aspectul estetic. Eu am învățat în primul rând că, atunci când ieși în societate, trebuie să ai dinții curați. Dinții, unghiile tăiate și pantofii îngrijiți. Una este, atunci când ieși în lume, să ai niște dinți frumoși, alta este să fii nevoit să îți acoperi gura cu mâna, să-ți fie rușine cu dinții tăi. Apoi, o dantură bună și frumoasă, să poți zâmbi fără grijă, crește încrederea în tine, crește încredere de sine a omului”.
Ce poate schimba situația asta, a indiferenței față de o bună igienă orală, în rândul populației? Interlocutorul nostru are soluția:
„Firmele astea de pastă de dinți ar trebui să facă o campanie mai puternică sau noi, medicii stomatologi, să facem o asociație care să facă educație printr-o informație pe scară largă, să informăm oamenii. Sau o educație mai largă în rândul copiilor, pentru că este mai ușor, copiii sunt mai receptivi decât maturii care nu obișnuiesc să își îngrijească dantura. Nu știu cât aș putea să influențez un om de 60 de ani, de 70 de ani, să-l învăț eu să se spele pe dinți de două ori pe zi. Nu nu știu cât aș putea să schimb mentalitatea unui om la 70 de ani. Dar o educație largă și eficientă pentru copii înseamnă o societate de mâine mai responsabilă cu sănătatea orală”.
Deși, pe parcursul discuției, am înțeles ce trăiri are în „meserie”, am găsit, totuși, potrivit să-l întrebăm, la finalul dialogului, ce înseamnă, pentru el, la nivel sensibil, profesia pe care și-a ales-o încă din copilărie.
Răspunsul este unul edificator:
„Profesia este, pentru mine, a doua familie. Și este a doua familie pentru că n-am vrut s-o las să fie prima. Da, da. Am văzut tot felul oameni, milionari, oameni cu bani și faimă, care ziceau, când erau întrebați care e regretul pe care au în viață, că cel mai mare regret este acela că nu au stat alături de familie. Așa că, deși îmi iubesc foarte mult profesia, am decis să păstrez primul loc în sufletul meu pentru familie. Totuși, profesia are o mare importanță pentru mine. Atât de mare că, atunci când unui pacient îi fac o coroană sau un implant sau o plombă ori o obturație, o fac ca și cum aș face treaba asta pentru soția mea, pentru mama mea, pentru copiii mei și așa mai departe. Tatăl meu m-a învățat, înainte să încep să profesez, imediat după ce am terminat facultatea, asta: «Tată, nu te gândi niciodată la bani, fă lucrul bine și, dacă faci asta, vor veni și banii, de la sine». Asta m-a învățat tatăl meu și asta o să-mi învăț și eu copiii, chiar dacă va fi să dea cu mătura pe stradă: să facă bine ceea ce fac, pentru că, astfel, vor avea de câștigat în viață. Indiferent ceea ce faci, important este s-o faci bine!”
No comment!
Articolul Daniel Ghinea, medicul stomatolog care își tratează pacienții așa cum și-ar trata părinții, soția sau copiii/ FOTO apare prima dată în Olt Alert.
Citeste mai mult