Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români.
Dragobetele este o sărbătoare cu tradiții vechi și semnificații adânci în cultura româneasca, cunoscută ca și festivitatea iubirii la români și se sărbătorește în data de 24 februarie.
Dragobete este o tradiție străveche românească ce prevestește începutul primăverii și renașterea naturii. La început, sărbătoarea era specifică zonei de sud a țării, fiind cunoscută și sub numele de „Logodna păsărilor” – ziua în care acestea se împerecheau și își făceau cuib. Această logodnă a păsărilor a fost adoptată simbolic în lumea satului care considera că fetele și băieții trebuie să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiți pe parcursul întregului an.
Ziua lui Dragobete, zeul tinereții, al veseliei și al iubirii în mitologia românească se suprapune în calendarul creștin-ortodox, cu „Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul”.
Cine a fost Dragobete?
Legendele spun că Dragobete este fiul Babei Dochia, un tânăr chipeș și năvalnic, reprezentând în opoziție cu aceasta principiul pozitiv. Dragobete este zeul tinereții, al veseliei și al iubirii din Panteonul autohton.
Conform legendelor populare, Dragobete fermeca pe toată lumea cu frumusețea și cântecele fluierului său. El se arăta în vis bărbaților tineri care urmau să se căsătorească și îi învăța tainele iubirii. Dragobete trezea dragostea în sufletele oamenilor și readucea viața în natură după lunile grele de iarnă. După sute de ani în care a trăit și i-a învățat pe oameni să iubească, Dragobete a murit și a fost transformat într-o plantă de primăvară, asemenea ferigii, numită „năvalnic”.
Etimologia cuvântului Dragobete
Anumiți filologi susțin că numele Dragobete are la bază două cuvinte vechi slave „dragu” și „biti”, care s-ar transpune prin expresia „a fi drag”. Însă alți filologi apreciază că provine din cuvintele dacice „trago” – tap (mai târziu devenit „drago”) și „bete” – picioare.
Există și ipoteza că Dragobetele se poate traduce prin „chipul frumos din casa lui Dumnezeu, tânărul frumos, ales”, de la cuvintele dacice „drag”, ce semnifică „chip frumos”, „chip de lumină” și „betel”- „casa lui Dumnezeu”.
Care sunt tradițiile de Dragobete?
În această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcați în straie frumoase obișnuiau să se strângă în păduri și să culeagă cele dintâi flori ale primăverii. Culesul florilor se continua cu voie bună și cântece, cu un fel de joc numit „zburătorit”. La prânz, fetele porneau în fugă către sat, iar băieții le fugăreau, încercând să le prindă și să le dea un sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc și sărutul considerat echivalent al logodnei, dar și al începutului iubirii între cei doi. Înspre seara, logodna urma să fie anunțată comunității satului și membrilor familiei.
În diferite părți ale României, în jurul zilei de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor și păsărilor din gospodărie. Bătrânii credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se încep construirea cuiburilor, dând tonul întregului ritual de trezire la viață, prin iubire.
Similar cu Boboteaza, în anumite zone ale țării: tinerele fecioare își pot afla ursitul în noaptea de Dragobete dacă își pun sub pernă busuioc sfințit.
Superstiții de Dragobete
-Dacă în ziua de Dragobete cineva aude o pupăză, atunci va fi harnic pe tot parcursul anului;
-Dacă plouă de Dragobete, înseamnă ca va urma o primăvară frumoasă;
-Ca să-ți meargă bine tot anul, nu trebuie sub nicio formă să te cerți cu cineva în ziua de Dragobete.
Articolul Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români apare prima dată în Monitorul Expres – Stiri Brasov.
Citeste mai mult
