„Gol și-n libertate – frici și ispite pe Via Transilvanica” se intitulează volumul semnat de Gabriela Ctn (Catansus), tânăra care a parcurs în anul 2023 „drumul care unește”.
După o perioadă de reflecție asupra traseului, a experiențelor trăite și a contactului cu oamenii și natura din jur, a simțit nevoia să își aștearnă gândurile între coperțile publicației care a adunat mai bine de 100 de pagini.
De apreciat este faptul că nu a apelat la vreo editură, neimplicând cheltuieli suplimentare din bugetul personal. A reușit să scoată o carte cu ajutorul celor care i-au urmărit poveștile descrise zilnic pe Facebook, pe Grupul Via Transilvanica, destinat călătorilor și iubitorilor de natură, a celor care au susținut-o cumpărând cărți în avans, a celor care au donat pentru acest demers. Datorită cererii mari de la potențiali cititori din străinătate, cartea a intrat deja în etapa de traducere în limba engleză.
Fata cu cortul, a avut nevoie de 72 de zile pentru călătoria începută la Putna și încheiată pe malul Dunării, la Drobeta Turnu-Severin. Dintre aceștia, 250 de kilometri de traseu din Via Transilvanica străbat și Caraș-Severinul, fiind cea mai mare întindere pe raza unui singur județ.
Cum a influențat-o această călătorie? „Foarte mult! În primul rând dacă mi-aș fi propus să scriu o carte, nu se știe dacă aș fi scris-o. Nu cred că aș fi avut parte de asemenea trăiri. M-a influențat foarte mult și faptul că oamenii m-au urmărit, eu încercând să le ofer informații, să afle un pic mai mult despre frumusețea acestui traseu și contactul cu localnicii.”
Pe Via Transilvanica trec deja mii de oameni anual, români și străini, iar ceea ce se petrece pe acest traseu, a devenit un model de promovare a României în general și a zonelor istorice în special. Și pare că vor trece din ce în ce mai mulți, cel puțin după interesul arătat de călători pentru așa numitul „Camino al estului”. Via Transilvanica, poteca de drumeție care leagă țara de la un capăt la altul pe 1400 de km a fost inclusă de CNN Travel pe lista celor 25 de destinații din lume care merită să fie vizitate în 2025.
Originară din Republica Moldova, venită la studii și stabilită la Bacău, Gabriela Ctn este absolventă de filologie, (a studiat germană-rusă), este pasionată de alimentație și hrană naturală, astfel că a urmat și un masterat în Nutriție Clinică. Vorbește cu multă plăcere despre călătoria pe care a început-o dintr-o mare curiozitate. „Plecarea a fost o decizie spontană. Era vară, era cald, am zis hai să încerc, că doar ce se poate întâmpla câtă vreme există un traseu oficial. Eu nu știu cât înseamnă pentru cineva 1.400 de kilometri, dar pentru mine înseamnă «lepădare» de tot ce însemn eu. Tu, te jupoi ca un șarpe. Vezi la ce te duce capul. Te simți, observi ce gânduri te frământă când nu le ai. Nu te vede altul, dar tu te vezi. Totul ține de interior iar pentru a cunoaște ce este acolo, trebuie să nu te poți trăda tu ca OM… Este vorba despre ideea de lipsă/foame, pe care eu o numesc «Gol și-n Libertare». Vorbesc din experiența de stat la cort și de a fi plecată de acasă cu 50 de lei în buzunar. Din fericire dispunem de o țară roditoare, cu pomi fructiferi, cu mulți nuci pe marginea drumului și țărani așa, ca pe vremuri. Pot spune că de la 14 ani nu am mai mâncat atât de sănătos precum în aceste zile din cei 1.400 de km. România.”
De ce singura pe un traseu atât de lung?
„Toate lucrurile ce țin de suflet, de stările interioare, de spiritualitate, le fac singură. A fost o decizie luată cu mult timp înainte de a începe traseul. Așa mă simt eu bine, singură. Dar, da, de multe ori pe traseu am fost singură, simțindu-mă foarte singură… și atunci am înțeles cum e să duci «povara» asta. Greutatea acestui traseu îți oferă alte lucruri de anduranță pe care tu nu le faci de obicei. Este un traseu care influențează și din punct de vedere psihologic, nu doar fizic. Te poți bucura de tot ce te înconjoară doar atunci când ai sufletul deschis, când te-ai acomodat și te-ai cufundat cu totul…”
Cât privește lecțiile de care a avut parte pe parcursul drumului, tânăra amintește despre „lecția acceptării, a relaxării, să nu încerci să controlezi lucrurile pentru că pe un traseu așa de lung intervin mereu noutățile care trebuie primite așa cum vin. Noi suntem obișnuiți să ne agităm în viața cotidiană, să controlăm aceleași emoții, aceleași comportamente aceleași stări. Dar asta nu e o rezolvare. Apoi intervin fricile, despre care vorbesc și în carte: frica de a nu rezista pe traseu, de a nu fi destul de bun, frica de abandon, frica de câini…”
Fata cu cortul spune că a propus în cartea scrisă, introducerea în vocabular a unui cuvânt care descrie perfect pasiunea calatorului la pas. „Cortoman, acesta este cuvântul care exprimă viața nomadului, plăcerea de a sta la cort o perioadă scurtă de timp, de a primi această viață într-un mod spiritual. Dacă și-ar pune cortul oriunde, în natură, în marele nimic, el se simte acasă, protejat. Cortomanii simt siguranța cortului, ei pot călători în România, dar și în altă parte în lume, cu cortul în spate. Lor nu le place neapărat la cort, dar înțeleg lucrul acesta ca pe unul normal și necesar, cum spuneam, ei sunt acasă.”
De ce Gol? „Gol este o stare, atunci când tu ești nimeni, când ești tu însuți, singur pe traseu.”
Citeste mai mult