Crăciunul nu este despre bani, glorie și putere, ci despre dragostea pentru oameni, despre tradițiile noastre și bucuria sărbătoririi Nașterii lui Iisus Hristos. Gloria și puterea sunt efemere, Crăciunul este veșnic și pentru cel bogat, și pentru cel sărac.
Spiritul lui sălășluiește și în omul sănătos, și în cel bolnav, și în cel cinstit și evlavios, dar și în păcătosul pe care îl va ajunge căința în cele din urmă. Și toate acestea, pentru că Mântuitorul a fost răstignit pe cruce pentru noi toți.
Mai demult, într-o copilărie care a trecut de parcă n-ar fi fost niciodată, oamenii întâmpinau Crăciunul simplu, cu sufletele curățate de bârfe, invidie și răutate, cu bucurie neprefăcută, după un post sever în care se abțineau de la consumul de carne, brânză și ouă. E adevărat, n-aveau multă carte, dar credința în Dumnezeu și respectul față de părinți, frați și bătrâni se învăța în familie, din fragedă pruncie, iar biserica, prin slujitorii ei, contribuia din plin la educația spirituală a enoriașilor.
Astăzi, mai mult decât oricând, Crăciunul este despre mese îmbelșugate, opulență și cadouri fără număr. Postul este ceva perimat, iar jumările, cârnații, caltaboșii, sarmalele și piftia nu mai sunt la modă. Locul lor a fost luat de fructele de mare aduse din Grecia și de macaroanele italienești sau, mai nou, de bucatele chinezești, japoneze și indiene. La fel și darurile pe care Moșul le aduce copiilor. Adio sac peticit, adio sanie cu zurgălăi și, implicit, adio trenulețe și mașinuțele de tablă, cuburile de lemn și păpușicile din gumă, fabricate la Arad. Ce copil s-ar mai bucura de o pungă cu câteva saloane de zahăr, două, trei portocale, cu tot atâtea banane sau mere, cum se întâmpla în alte vremuri? Îți tremura glasul recitându-i Moșului poezia învățată și repetată de trei ori pe zi, mințindu-l că ai fost cel mai cuminte copil din lume. Adormeai în brațe cu ursulețul de pluș și abia așteptai să se facă dimineața, să te poți juca „Țintar” „Maccao” sau „Nu te supăra frate.” Spune-i toate astea nepotului sau nepoatei și o să râdă de tine: „Bunicule, ție îți arde de glume?”
Nu știu de unde făceau rost spiridușii Moșului de toate acele daruri pe care le doreai mai mult ca pe orice altceva. Pe atunci nu existau malluri, centre comerciale cu zeci de magazine și nici măcar marfa chinezească sau turcească. Nu existau nici invidia, și nici acest maraton al cumpărăturilor, multe, scumpe și, dacă se poate, și de firmă. Exista spiritul Crăciunului care ne apropia și ne făcea mai buni, mai atenți la durerile altora și, în ciuda nevoilor de tot felul, ne făceam timp să ne și bucurăm, să și zâmbim și să-l primim în sufletele noastre pe acel Moș Crăciun cu barba lui de vată și cu cizme pingelite.
Citeste mai mult
