Raluca Ianoș, o tânără mămică ce a născut zilele trecute în spitalul din Reșița, face o reverență în fața cadrelor medicale, în semn de apreciere și recunoștință pentru dăruirea cu aceștia își fac meseria.
Când spui spital de stat, de cele mai multe ori gândul te duce automat la frică, scârbă sau revoltă față de întreg sistemul sanitar din țară. Dar, din lumea gri a spitalelor de stat din România, mai ies la lumină și povești cu final fericit, experiențe plăcute ale pacienților, mai ales acelea rezultate în urma diferitelor intervenții chirurgicale.
Un exemplu în acest sens este și povestea tinerei Raluca Ianoș, mama care a ales să aducă pe lume cel de-al doilea copil, tot la Spitalul Județean din Reșița, și care a ales să își așterne gândurile de recunoștință, pe pagina personală de Facebook:
„Prima mea postare de acest gen. Prima, pentru că nu puteam să las toate aceste emoții să clocotească în mine, când fiecare parte din sufletul meu striga că trebuie să spun, să eliberez gândurile.
Reșița. Spitalul Județean, secția de Obstetrică-Ginecologie și Neonatologie – locul care mi-a fost cămin pentru câteva zile. Zile de care, sincer, mi-era teamă. Avusesem deja experiențe în spital din cauza unor probleme de sănătate, iar teama de necunoscut mă apăsa. Dar aceste zile nu au făcut decât să-mi deschidă ochii și să-mi arate că mai există speranță. Speranța că putem fi mai buni. Că putem schimba lumea.
Aici am găsit acea picătură din „pic cu pic se face schimbarea”. Și eu cred că cei de aici au început deja să schimbe lumea. Să transforme frica, în speranță și în iubire.
Am născut a doua mea fetiță, la Reșița, iar dacă aș putea, aș striga în gura mare, să le spun tuturor mămicilor să aleagă acest spital. Dar până la urmă, ce face un spital ca să fie special? Oamenii din el. Cei care îl umplu cu grijă, profesionalism și speranță.
Raluca Ianoș
Mulțumesc din inimă, tuturor celor care au avut grijă de mine și de fetița mea! Domnului doctor Mircea Achim, care mi-a fost alături, cu profesionalism și empatie, oferindu-mi siguranță și încredere în fiecare moment. Doamnei doctor neonatolog, Ramona Rareș Ganțolea, care, prin mâinile sale pline de grijă, a avut grijă de fetița mea, din primele clipe de viată. Asistentelor care m-au sprijinit cu răbdare și căldură, chiar și în cele mai grele momente. Întregului personal care a făcut ca zilele petrecute aici să fie mai ușoare și mai pline de speranță.
La plecare, aș fi vrut să îmbrățișez pe toată lumea. Pe toți cei care mi-au fost alături, din primul minut, până la ultimul. M-am simțit ciudat să o fac, dar am plecat cu un nod în gât și cu lacrimi în ochi. Lacrimi de recunoștință. Pentru că există oameni care merită mai multă apreciere, oameni care veghează asupra sănătății noastre și a celor dragi nouă.
Îmi doresc ca acest mesaj să ajungă la cât mai multe mămici din Reșița și nu numai. Să capete încredere. Pentru că împreună putem face o țară și o lume mai bună!”.
