Teatrul Național „Marin Sorescu” anunță cu durere încetarea din viață a actorului Valentin Mihali, una dintre figurile emblematice ale artei scenice românești.
A debutat la Craiova în stagiunea 1977-1978, la scurt timp după ce absolvise IATC, cu o partitură care cuprindea nu mai puțin de opt roluri: Servitorul II, Soldatul IV, Zdrenţărosul, Mascatul, Un om, Judecătorul, Mascatul care fură şi Vagabondul, toate în „Maria şi copiii„ de Osvaldo Dragun, regia Georgeta Tomescu, menționează TNC pe pagina sa de Facebook.
Cariera actorului Valentin Mihali
În 2017, a aniversat 40 de ani de carieră pe scena Naționalului, distribuit într-o multitudine de caractere care atestă versatilitatea și paleta impresionantă a jocului său actoricesc.
În anii ’80, la puțin timp după cooptarea sa în echipa TNC, se evidenția în spectacolele „Filfizonul pedepsit”, „A treia țeapă”, „Iluzia optică”, „Richard al II-lea”, „O scrisoare pierdută”, regia Mircea Cornișteanu – cel care l-a distribuit în peste 20 de roluri în spectacolele sale. Fie că a jucat rolul ignobilului Gore, alături de Ilie Gheorghe („Mobilă și durere”), al ocnașului Ion în „Năpasta”, al dementului Arturo Ui din piesa clasică a lui Brecht, al turiferarului Sancho Panza, obedient al lui Don Quijotte, alias Tudor Gheorghe, Angelo, prea supus secund al „Ducelui” Ilie Gheorghe din „Măsură pentru măsură”, regia Silviu Purcărete, Helicon, umil confident al lui Caligula, lângă impetuosul Sorin Leoveanu (regia Bocsárdi László), Bolșințov, un comic cerșetor de atenție în capodopera „O lună la țară” a lui Turgheniev, Mihali a fost primul în regnul său, pe muchia de cuțit dintre tragic și comic, dintre dramă și musical, corupt de propriul său talent, panglicar de vorbe și mut păstrător de cifruri, neatent la cei care îl însoțesc, dar prezent mereu lângă cei cu care pleacă la luptă, „harnic pentru că îl hărțuiește lenea vicioasă”, cum declara el însuși. Un actor strălucit, ocolit de premii și de recunoașterea pe care o merită.
In memoriam Valentin Mihali
Perspicacității sale scenice i se adăuga nervul cu care își construia partitura, acea implicare personală care-l făcea să treacă de la compoziții de dramă, evidențiate în spectacolele impresionante regizate de Silviu Purcărete: „Piticul din grădina de vară”, „Titus Andronicus”, „Phaedra”, „Orestia”, „Cum doriți sau Noaptea de la spartului târgului”, „O furtună” – unde a jucat un Ariel care făcea să vibreze aerul.
Remarcat de Purcărete
În 1989, Silviu Purcărete l-a văzut în „Mobilă și durere”, în regia lui Cristian Hadji Culea. Mai târziu, Purcărete avea să-și amintească, în revista SpectActor: „… spectacolul fermecător unde străluceau Ilie Gheorghe și Vali Mihali.”
Cu anii, Mihali, care s-a ilustrat și ca un bun actor de film, a căpătat greutatea stabilă a celui care a abordat un repertoriu variat sub bagheta regizorală a unor regizori ca Aureliu Manea, Faynia Williams, Ioan Ieremia, Robert Delamere, Vlad Mugur, Gábor Tompa, Bocsárdi László, Kincses Elemér, Yiannis Paraskevopoulos, Peter Schneider și, în 2014, Robert Wilson, care i-a încredințat rolul Bérenger în spectacolul „Rinocerii”.
Premiul II pentru interpretare masculină, Festivalului Naţional de teatru istoric, ediţia a V-a, Craiova (rolul Tânărul din „Trestia gânditoare” de Theodor Mănescu, regia Mircea Cornişteanu, 1986); Premiul „Ion D. Sîrbu” pentru artă teatrală, conferit de revista Mozaicul (pentru rolul Arturo Ui, 2003); Diploma de Onoare a Municipiului Craiova pentru valoarea excepţională a activităţilor artistice pe plan naţional şi internaţional; Premiul Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” pentru actorie; Diploma de Excelenţă acordată de Revista „Scrisul Românesc” pentru performanţe artistice în teatrul lui Caragiale (2012) – sunt prea puține recunoașteri pentru clasa acestui actor care a inovat talentul și deriziunea în egală măsură. A fost decorat de Președinția României cu Medalia Meritul cultural clasa a III-a, categoria D – Arta spectacolului (1 decembrie 2004).
Actorii teatrului, colectivul tehnic, prietenii săi din oraș nu-l vor uita curând pe acest Ariel care a împărtășit cu noi văzutele și nevăzutele teatrului universal.
Dumnezeu să-l odihnească în Săptămâna Mare!
„Am fost în turneu cu motorul Purcărete şi uleiul Boroghină. Un ulei bun, ca să zic aşa. Animat de a promova marea cultură. Faptul că noi lucrăm cu Purcărete e un act de mare cultură. Şi să fim şi prieteni, golani! în sensul bun al cuvântului. Îi place să fie cu noi. Să descopere. El din orice face ceva. Din sărăcie. El se confruntă cu viaţa ca şi noi.” – Valentin Mihali, un interviu realizat de Marius Dobrin.
Citeste mai mult