Maia Sandu se aseamănă mult cu Anastasia Lazariuc. Vedetă, și una, și alta. Dar nu la ele în țară, ci dincolo de podul de flori de peste Prut și chiar mai departe, spre Roma, Londra și Bruxelles unde există colonii de urmași ai răzeșilor lui Ștefan cel Mare.
Anastasia, fosta soacră a lui Țiriac, a ajuns mare de tot, doar după ce l-a întâlnit pe Dorobanți pe Mihai Constantinescu. Ăsta când o văzut-o a dat ochii peste cap, și pe loc i-a compus șlagărul ăla cu: Maria e fata cu zâmbet de foc// Ea îmi poartă totdeauna noroc// Pe ea oricând o voi aștepta// Maria e dragostea mea.
La ea, la Chișinău, n-ar fi ajunsă vedetă cât e lumea și pământul. Poate ar fi cântat la nunți sau în iarmaroacele din Cîșlița, Huluboaia sau Pociumbăuți, dar vedetă cum a ajuns la București, niciodată.
Cam așa stau lucrurile și cu Maia Sandu. Fără voturile moldovenilor din Italia, Germania, Anglia ori Franța, drumul Moldovei, la referendum, ar fi fost spre Moscova, nu spre Europa. La fel și la alegerile din urmă cu o săptămână. Nu Moldova de acasă a vrut-o președinte, ci Moldova din afara granițelor. În locul promisiunilor din urmă cu patru ani, cele legate de laptele de capră și mierea de salcâm ce urmau să curgă pe ulițele satelor și orașelor, Moldova de acasă a continuat să trăiască în minciuni, sărăcie și corupție. Canci speranță! Canci perspective! Faptul că nu este fițoasă așa cum a fost Iohannis și circulă prin Chișinău cu autobuzul și nu cu limuzina, nu o face mai iubită de popor. Și nici când acesta o vede stând la cozi în aeroport, când pleacă în vizite oficiale, zburând cu avioane de linie. Pe moldoveni nu-i păcălești cu una, cu două.
Fără diaspora, Maia Sandu s-ar fi întors la cratiță, la gătit pârjoale și poale-n-brâu, la pus murături și la smuls buruienile din răzoarele cu ceapă, morcovi și pătrunjei. Noroc cu această Moldovă aflată departe de casă, care a salvat-o pentru încă patru ani!
Citeste mai mult
