Orice poveste începe cu a fost odată. Nu contează când. Odată. Important e cu ce este povestea. Cu Feți Frumoși, Ilene Cosânzene, împărați, Greuceni, zmei, lei-paralei, balauri cu mai multe capete sau cu boți, vizigoți, ostrogoți și Tik Tok. La fel de important este ce a vrut autorele să scrie în poveste. Despre cum un animal mitologic a furat luna și soarele, un altul s-a dat la merele de aur, despre lupul care a halit-o pe bunicuță și pe nepoțica ei, școlăriță în clasa a V-a, aflată în vacanța de vară sau despre ce înseamnă inteligența artificială și la ce e bună ea.
Povestea pe care am auzit-o zilele astea e despre doi nătăfleți. Nătăfleți care stăteau la umbră, cu gura deschisă, așteptând să le pice para mălăiață, după modelul lui Newton, ăla cu mărul și legea gravitației. Un El, care se visa împărat peste o împărăție, și un alt El, care era convins că avea să ajungă la fel de împărat, dacă nu chiar mai mare, peste aceeași împărăție.
Amândoi, fără griji, fără nevoi, înconjurați de specialiști în strategii, sondaje, propagandă, manipulări și însoțiți peste tot de corul aplaudacilor și responsabililor cu ode și osanale.
Și cum stăteau ei așa la margine de drum județean, spărgând semințe, care de dovleac, care de floarea soarelui, drum asfaltat cu fonduri europene, visând la cai verzi pe pereți și la șampania de după miezul nopții, pe lângă ei a trecut ca gândul și ca fulgerul, (nu știu dacă contează ordinea) apărând de nicăieri, unul pe care nu-l interesau nici merele lui Newton, nici perele lor, ci România. România fiind împărăția pe care o râvneau toți trei. Enervați de tupeul insului, El (unul dintre cei doi „El”) i-a strigat ăluia: „Bă, nene, coada e în spate, nu în față. Nu te pune cu noi, că n-o să-ți meargă.”
Insul nici măcar nu i-a băgat în seamă. Și-a văzut de ale sale, iar seara când au tras linia, și El, dar și El, au rămas mască. Muți și nedumeriți, neînțelegând cum dracului au pierdut o împărăție, înconjurați de atâția specialiști în strategii, sondaje, propagandă, manipulări, bla-blau-ri și însoțiți peste tot de corul aplaudacilor și responsabililor cu ode și osanale.
Doar nătăfleților li se putea întâmpla așa ceva. Să ai de toate, inclusiv pomul ăla fructifer care face pere mălăiețe…
Citeste mai mult
