În copilăria mea timpurie, îmi găseam refugiul în orice banalitate, iar fericirea și euforia în razele solare care dansau plictisite în băltoacele înconjurate de tot felul de buruieni. Mă scârbeau în schimb șerpii. Nu le găseam rostul în lume și nici nu înțelegeam de ce au fost creați. Ce-i drept, nici acum nu-mi plac. Nu-i disprețuiesc, dar cu siguranță nu sunt animalele mele favorite. De-a lungul anilor, și în special în copilărie, m-am tot întrebat care este rostul omului pe pământ. La un moment dat, aveam impresia asta ciudată că…
Articolul O lume ticsită de oameni obosiți apare prima dată în Magazin Sălăjean.
Citeste mai mult