• Braşovenii cred că Munţii Carpaţi sunt un scut care atenuează intensitatea seismelor
• Istoria spune că de-a lungul secolelor, cetăţile braşovene au fost zguduite de seisme devastatoare care le-au năruit parţial sau de tot
Pământul se zguduie din ce în ce mai des în ultimul timp. O confirmă Institutul Naţional de Fizică a Pământului. O nouă serie de seisme a avut loc, și în ultimele zile, în România. Ultimul seism, vineri dimineaţă, 11 octombrie 2024, este cel de-al şaptelea petrecut într-o singură săptămână. Și al doilea în acea zi. Vineri dimineaţă, la ora 07.03, a fost semnalat un cutremur cu o magnitudine de 2,4 grade pe scara Richter, în zona seismică Vrancea, la o adâncime de 25,5 kilometri. Iar la ora 10:16:40 (ora locală a României), s-a produs în Marea Neagră un cutremur semnificativ cu magnitudinea de 5.6, la adâncimea de 14.5 km. A confirmat Institutul Naţional de Fizică a Pământului.
Pe 10 octombrie, tot în Vrancea, a fost un seism cu o magnitudine de 3,3 grade, la o adâncime de 127 kilometri. Un alt cutremur a fost înregistrat în județul Vaslui, o zonă mai puţin obişnuită, acesta având o magnitudine de 2 grade. Pe 9 octombrie au fost semnalate patru mişcări ale pământului în România, în zone precum Vrancea, Banat şi Moldova. Cel mai puternic cutremur din 2024 din România a avut loc pe 16 septembrie, la ora 17.40, în zona Vrancea – Buzău. Cu o magnitudine de 5,4 grade pe scara Richter. Acesta a fost resimţit în aproape toată ţara. Părerile specialiștilor în seismologie sunt împărțite. Cei mai mulți spun că multe cutremure mici sunt semn bun, care arată că scoarța pământului se descarcă. Alții lasă de înțeles că aceste seisme, cumulate cu schimbările climatice, ar putea anunța un cutremur devastator.
Una peste alta, noi, braşovenii, credem că Munţii Carpaţi sunt un scut care atenuează intensitatea mişcării scoarţei. Și…totuși. Istoria spune altceva. De-a lungul secolelor, cutremurele mari au avariat grav cetatea Brașovului. Martore sunt bisericile şi clădirile medievale care s-au crăpat, s-au înclinat sau pur şi simplu s-au transformat în mormane de moloz. Unele au fost refăcute, altele au fost demolate. Altele se prăbuşesc şi azi, sub ochii noştri, şubrezite de seisme şi secerate de timp şi de nepăsarea cu care ne tratăm monumentele istorice. Cutremurele au lăsat multe urme. Iată ce spun cronicile vremii despre seismele devastatoare care au trecut peste Braşov.
Zidurile cetății sunt martori ai incendiilor, cutremurelor și tuturor încercărilor prin care au trecut brașovenii
„Multe case fură răsturnate“
Se împlinesc anul acesta 553 de ani de la primul cutremur serios care a lovit Braşovul şi care a rămas în însemnările vremii. Se întâmpla pe 29 august 1471, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, „pe vremea când şedea domnul la prânz“. Se spune că „în Braşov, în ziua decapitării Sf. Ioan (n. red. 29 august), la ora 11, înainte de prânz, a fost un groaznic cutremur de s-au năruit aproape toate casele din oraş şi au căzut coşurile şi acoperişurile şi chiar o mare parte a zidurilor, încât oamenii înspăimântaţi au crezut că soseşte ziua Judecăţii de Apoi. Pe alocurea, în oraş şi lângă, s-a despicat pământul şi a ieşit din găurile negre ceva foarte urât mirositor“.
Un martor ocular scria că „a avut loc la Braşov un cutremur atât de mare de a mişcat într-o parte şi-n alta toate clădirile, munţii şi văile, cu duduit înfricoşător; multe case fură răsturnate.“ De asemenea, „se mai spune că undeva în Moldova, un sat întreg de oameni, clădiri şi animale au fost înghiţite de pământ“. Timp de 5 zile au fost resimţite cutremure de intensitate mai mică. Seismul a avut o magnitudine de cel puţin 7,4 grade.
Avalanşă de bolovani de pe Tâmpa
În secolul XVII, un cutremur de 7,2 grade, produs pe data de 24 noiembrie 1516, în jurul orei 12,00, a afectat cetatea Braşov şi a dărâmat mai multe case. În 24 decembrie 1605, potrivit cronicarilor, la ora 17,00, au fost două şocuri consecutive. La Braşov, clădirile au fost zguduite serios, năruindu-se bolta Bisericii Negre deasupra altarului. La Bod, clopotele au sunat singure. Într-un sat de lângă Alba Iulia oamenii au fost trântiţi la pământ. Cutremurul vrâncean a avut o magnitudine de 6,9 grade. Pe 8 noiembrie 1620, între orele 13,00 şi 14,00, a fost avariată Biserica Neagră şi s-a dărâmat Turnul Strungarilor. De pe Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şchei au fost doborâte 3 cruci. De pe Tâmpa s-au rostogolit bolovani mari, unii cât un butoi. Panica a fost sporită şi de faptul că, fiind o zi de duminică, bisericile erau pline de credincioşi, înghesuiala şi spaima producând alte victime. Seismul catastrofal a avut magnitudine de 7,2 grade. Pe 9/19 august 1681, conform Letopiseţului Ţării Moldovei, „marţi de noapte, cu 3 ceasuri de către ziuă (n. red. ora 2), au fost cutremur mare de pământ, cât au căzut icoanele jos de prin biserici la ţară şi vase şi poliţe de prin casele oamenilor. Huietul venea dinspre miazănoapte“.
Cărturarul sas Martin Ziegler spunea că la Braşov cutremurul a pricinuit pagube în oraş, un acoperiş s-a prăbuşit peste zidul de incintă al oraşului, în Biserica Neagră s-a fisurat bolta deasupra corului, iar pietrele căzute au distrus primele rânduri ale stranelor pentru femei. Tot atunci s-a prăbuşit şi acoperişul de deasupra intrării secundare. Un călugăr nota: „călăreţul dacă era pe drum, a căzut cu cal cu tot“.
A căzut Bastionul Pânzarilor
Cutremurul din 1701 a avut loc în noaptea de 31 mai (11 iunie) spre 1 (12) iunie, între orele 12 şi 2, a fost resimţit puternic în Transilvania şi a provocat mari daune la Braşov, în Ţara Românească, Moldova şi chiar în Polonia, unde s-au dărâmat numeroase clădiri. Seismul s-a manifestat ca acela din 4 martie 1977, prin trei şocuri consecutive, descrise de cronicarul Thomas Tartler din Prejmer. La Braşov s-au dărâmat clădiri, bolte ale bisericilor şi o porţiune de 15 stânjeni din zidul oraşului spre Tâmpa, lângă Bastionul Pânzarilor. Seismul a avut o magnitudine de 7 grade. Marele cutremur din 31 mai/11 iunie 1738 s-a produs în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, în jurul prânzului.
Conform unui martor, a durat un sfert de oră şi replici au fost resimţite timp de cinci zile. În acea miercuri, „la 5 ceasuri din zi (n. red. ora 11,00)“, seismul a început „cu un urlet groaznic“. Însemnări anonime spun că, în zona Buzăului, „din ambele părţi s-au rupt pietre care căzând în apa Buzăului au stăvilit apa, făcându-se ca o mare, acoperind chiar vârful copacilor înalţi“. Seismul a avut magnitudinea de 7,7 grade. Cronicarul Ioan Neculce menţiona că „s-au făcut un cutremur mare, de au căzut mănăstire Golie şi multe case şi mănăstiri în gios, Răchitoasa şi alte mănăstire la Focşani“, dezastrul fiind urmat de o „mare ciumă în Eşi“. De fapt, acest seism a dărâmat în Moldova 11 mănăstiri, dintre care una cu un turn abia construit, îngropând sub dărâmături 15 zidari.
S-a prăbuşit şi Turnul Tâmplarilor
La Braşov a fost înspăimântător, pagubele au fost însemnate. „Poarta Românească“ (Poarta Ecaterinei) a fost „stricată“, zidul cetăţii din apropiere şi Turnul Tâmplarilor s-au prăbuşit cu totul. A fost avariată şi clădirea gimnaziului Honterus, veche de peste două sute de ani, trebuind să fie rezidită din temelii. La Prejmer s-a dărâmat o porţiune din zidul intrării în biserica-cetate, la Codlea, Sibiu, Rotbav, „clopotele sunau singure“. O cronică din Şchei nota că unda seismică „s-au dus spre răsărit, şi iar s-au întors îndărăt. Şi plopii se clătinau ca de vânt şi au clătinat casele. Şi au făcut pământul mare duduit“. Thomas Tartler consemnează că „în Scaunul Rupea multe turnuri s-au năruit. La Braşov aproape toate casele au avut de suferit“.
Poarta Vămii (sec. XIV) era un bastion în formă de potcoavă. După cutremurul din 1738, a trebuit demolată (1836)
Paznicul şi copiii lui au fost îngropaţi
Marţi, 26 martie/6 aprilie 1790, „la 2 ceasuri din noapte (n. red. ora 21), în Săptămâna cea Luminată (după Paşte), s-au cutremurat pământul“, timp de 15 minute. Şocurile seismului au fost resimţite cel mai intens în Transilvania. Într-un calendar braşovean din 1791 se spunea că „s-au simţit două zguduituri consecutive. Acest cutremur s-a răspândit într-o mare parte a Transilvaniei şi până în Ţara Românească“.
Din notele unui alt anonim braşovean rezultă că „multe clădiri au fost avariate. Mai ales la Bod, unde turnul bisericii s-a prăbuşit, toate clopotele au crăpat“ şi sub dărâmături au fost îngropaţi paznicul locaşului şi cei doi copii ai săi. Bolta bisericii „a fost tare crăpată şi mai ales deasupra altarului“. „Gazette de France“ spunea că acest seism a durat 5 minute şi a scos un zgomot asemănător cu cel „al o mie de puşti“. Direcţia şocurilor a fost de la Sud spre Nord. Magnitudinea seismului a fost estimată la 7 grade.
Sfeştanii peste crăpături
Cutremurul din 1802 este considerat cel mai mare din istoria României. La tronul Ţării Româneşti tocmai venise Constantin Ipsilanti, iar seismul a fost interpretat ca semn rău. Într-adevăr, domnitorul nu a apucat cei 7 ani prevăzuţi de turci pentru domnie. Seismul a avut magnitudinea 7,9 şi a fost denumit „cutremurul cel mare“, fiind resimţit pe o arie de 2 milioane de kilometri pătraţi. S-a produs pe data de 14/26 octombrie, în ziua de Sf. Parascheva, la 12,55, la ceva timp după ce oamenii plecau de la slujba bisericească, şi a fost simţit la Bucureşti timp de două minute şi jumătate. Mişcarea pământului semăna cu aceea a valurilor mării. La nivelul solului, s-au observat crăpături, ţâşniri de apă cu miros de sulf, iar în unele părţi a ieşit nisip. Unele crăpături erau drepte, altele în zig-zag, iar „după cutremur, preoţii făceau sfeştanii la gura crăpăturilor“. „Părinţii şi-au uns copiii pe obraji cu materiile ţâşnite din crăpături, ca să ţie minte groaznica întâmplare“. Unele gropi erau atât de adânci încât „nu videam fundul şi au eşit apă neagră ca păcura şi împuţită“. „Pământul tare s-a despicat ieşind murdării din găuri“. „În multe locuri se despica pământul şi ne feream ca să nu ne înghită“. La Sibiu s-a dărâmat biserica catolică. „Iar lumea încerca să alerge speriată şi nu se puteau ţine în picioare.“
Poarta Ecaterinei din Şcheii Braşovului a fost de mai multe ori afectată de cutremure
Acoperişul bisericii s-a ridicat, apoi s-a prăbuşit
La Bucureşti, au izbucnit numeroase incendii, provocate de răsturnarea sobelor. Celebrul turn de la Colţea, ridicat cu peste opt decenii înainte, s-a rupt de la mijloc, prăbuşindu-se pe caldarâm. A căzut şi Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vălenii de Munte, cu toate că abia fusese zidită. Cutremurul a mai provocat stricăciuni şi în Ucraina, Polonia, Turcia şi Bulgaria. La Moscova s-au crăpat pereţii câtorva case. Dar cele mai afectate zone au fost cele de la Curbura Carpaţilor, în special Braşovul. Direcţia mişcării a fost de la Est spre Vest. S-au fisurat numeroase case, pereţii bisericilor şi turnurile. Biserica Neagră a suferit de asemenea multe avarii. La Hălchiu, au răsunat clopotele. La biserica din oraş a putut fi observat un fenomen ciudat: înainte de căderea bisericii, pe zidul lateral dinspre nord, acoperişul s-a ridicat cu tot cu ţigle, după care s-a aşezat din nou la locul lui. Apoi s-a dărâmat toată biserica. Un profesor sas din Braşov scria: „După mai multe luni de secetă extraordinară şi călduri înăbuşitoare, sudul Transilvaniei a fost lovit, vârfurile înalte ale masivelor Bucegi şi Piatra Craiului se clătinau în chip înspăimântător. Pământul se deschidea între ele şi se închidea din nou. În multe localităţi din Ţara Bârsei s-au format gropi uriaşe în pământ, crăpături, crevase largi de câteva picioare şi adânci de mai mulţi stânjeni, parţial umplute cu apă“. Au sfârşit în moloz marile biserici gotice din Bod şi Hălchiu, iar cea din Sânpetru a trebuit mai apoi să fie demolată.
Casele ţăranilor s-au mlădiat, ale boierilor s-au năruit
Cutremurul din 1838 s-a produs în timpul domniei lui Alexandru D. Ghica şi a avut magnitudinea de 7,9 grade. Cotidianul „România“ relata: „În seara zilei de 11 ianuarie, la ora 9 fără un sfert, clătinarea pământului a fost precedată de un şuerat şi un vâjâit care au îngheţat tuturor inimile de spaimă“. Casele ţăranilor şi toate construcţiile din lemn s-au mlădiat fiind elastice, însă construcţiile de piatră au fost grav avariate.
„În unele locuri, pământul s-a plecat în undaţii şi în chip de talazuri, asemenea cu acelea când se umflă marea, şi obiectele ce se află pe faţa pământului, precum case şi copaci se ridică şi se cobor întocmai ca o corabie legănată de vreo furtună“, nota Gustav Schûller, consilier de mine al Marelui Duce al Saxoniei, însărcinat pentru a studia acest fenomen.
La Bucureşti, seismul a durat 30 de secunde.
Conform gazetelor, au murit 8 oameni, 14 au fost răniţi şi 36 de case s-au dărâmat. După alte surse, cutremurul ar fi lăsat „600 de morţi şi 600 de betegi“. Mari pagube au fost şi la Săcele, unde au apărut crăpături lungi de 40 de metri şi late de 2 metri. La Braşov, au fost afectate grav foarte multe case, unele au devenit nelocuibile. Soldaţii au fost nevoiţi să părăsească o cazarmă cu două etaje. La turnul de la capătul Uliţei Căldărarilor exista pericolul de prăbuşire, de aceea poarta oraşului, care se afla dedesubt, a trebuit să fie închisă. La Prejmer, s-a prăbuşit un turn.
„Un munte de lângă Braşov s-a prăbuşit“
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, s-a produs la ora 3.39, în Vrancea, la o adâncime de circa 140-150 km. Efectele au fost devastatoare, numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea din Moldova. Cifra exactă nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului. Cutremurul s-a simţit şi în Bucureşti, unde au fost peste 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton, structură cu 8 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme, dar care s-a dovedit mai târziu că a avut o eroare de proiectare.
Încă din primele luni ale anului 1940, în zona Vrancea s-au produs mai multe seisme cu magnitudini de 4,8-5 grade, ultimul pe 8 noiembrie, de 5,5 grade. Cel mai grav afectate au fost oraşele Galaţi, Focşani, Iaşi, iar oraşul Panciu a fost distrus în proporţie de 90%. Cutremurul a fost urmat de mai multe replici dintre care 8 au avut peste 5 grade.
Daunele în Braşov au fost considerabile, au fost hornuri şi case avariate. Au căzut turnul-clopotniţă al Bisericii Ortodoxe din Piaţa Sfatului, multe timpane de zidărie ale unor clădiri din centru, un coş de fum al fabricii de postav. Ziarele americane titrau: „La câteva ore după ce a fost simţit şocul, mii de persoane din Bucureşti au blocat străzile, fiindu-le frică să se întoarcă acasă. Cele mai severe prejudicii au fost cauzate în Buzău şi la câmpurile petroliere din nordul Bucureştiului. Se zvoneşte că un munte de lângă Braşov s-a prăbuşit“. Corespondentul Associated Press a venit la Braşov de unde a transmis că „sute de acoperişuri şi clădiri mari s-au prăbuşit făcând victime“. Cei care erau treji la acea oră spun că, înaintea celor 3 minute de zgâlţâială, pe cer s-a văzut o lumină albastră orbitoare.
Oamenii au salvat ce au mai putut, după cutremurul din 1940
Pagubele din ’77
Cutremurul din 4 martie 1977, ultimul cutremur mare din România, s-a produs la ora 21.22, cu efecte devastatoare. În circa 55 de secunde, a făcut 1.578 de victime, din care 1.424 în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. În Bucureşti, peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit. Tot oraşul Zimnicea fost distrus, şi s-a trecut la reconstruirea sa din temelii.
Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, la o adâncime de circa 100 km. Pagubele au fost estimate la circa 2 miliarde de dolari. În Braşov au fost afectate 1.090 construcţii, multe din zidărie de cărămidă, 6 clădiri industriale (3 grav avariate), 950 locuinţe (74 grav avariate, 876 uşor avariate), 134 clădiri social-culturale (14 grav avariate, 8 avariate, 112 uşor avariate).
Universitatea Braşov a avut construcţii grav avariate, în special corpul T cu o vechime peste 80 de ani în 1977. S-au înregistrat avarii uşoare la întreprinderile Carpatex, Aurora, Reconstrucţia Feldioara şi Fabrica de Zahăr Bod. La Întreprinderea de Postav Prejmer s-a întrerupt parţial activitatea din cauza unor fisuri la turnul de răcire. După 14 ore, problema s-a remediat. Postul de radio Bod avariat a reintrat şi el rapid în funcţiune. Castelul Bran, Preventoriul de Adulţi Timiş şi Casa Municipală de Cultură au funcţionat parţial. S-a acordat asistenţă medicală unui număr de 58 de persoane. S-au înregistrat două decese. În Braşov, cele mai multe probleme au apărut pe strada Castelului. Specialiştii apreciază că Braşovul nu face parte din categoria zonelor unde cutremurele ar putea cauza mari pagube. Dar să nu uităm că şi la noi multe clădiri poartă „bulina roşie”.
Ruinele cetății Brassovia
Cum au schimbat cutremurele faţa Braşovului
– După cutremurul din 1471, arhitecţii Bisericii Negre (1383-1477) au luat decizia să renunţe la intenţia iniţială de a construi două turnuri. S-a ridicat unul singur şi cu o înălţime mai mică.
– Casa Sfatului (sec XIV) a suferit avarii de mai multe ori. Turnul pentru observaţie, înalt de 58 m, s-a prăbuşit în proporţie de două treimi la cutremurul din 17 iunie 1662. Forma actuală datează din 1910.
– Biserica Sfântul Bartolomeu (cca. 1260) are un turn construit în 1842, în locul turnului vechi, prăbuşit la cutremurul din 1802.
– Biserica fortificată (1300) din Bod a fost restaurată în anul 1710, dar s-a prăbuşit în 26 octombrie 1802. S-au păstrat doar portalul vechi şi bolta gotică a turnului. Turnul clopotniţă s-a prăbuşit în cutremurul din 1790 şi s-a reconstruit în anul 1799 în forma lui actuală, din cel vechi rămânând doar fundamentul şi primul etaj. Cetatea bisericii a fost distrusă şi ea în mare parte la cutremurul din 1802 şi a fost reconstruită complet mai târziu.
– Poarta Ecaterinei din Şcheii Braşovului a fost de mai multe ori afectată de cutremure. Turnul Porţii (1559) a fost avariat în urma cutremurului din 1738.
– Poarta Vămii (sec. XIV) era un bastion în formă de potcoavă. După cutremurul din 1738, a trebuit demolată (1836). Au fost avariate construcţiile de pe Strada Porţii, făcând zadarnice încercările ulterioare de consolidare ulterioare.
– Poarta de pe Strada Porţii (sec. XIV) avea un bastion şi fortificaţii. Cutremurul din 1802 a avariat construcţiile, iar încercările de reparaţie nu au mai putut consolida clădirile, fiind, în 1857, demolate.
– Biserica fortificată Ungra (sec. XII). Planul iniţial prevedea un turn-clopotniţă. În urma cutremurelor din anii 1802 şi 1829, turnul a fost grav avariat, ceea ce a dus la demolarea lui în 1843. Din acesta s-a păstrat portalul cu nervuri circulare din bazalt.
Articolul Pe scara Richter: Fortificaţiile din Braşov, martore ale marilor cutremure apare prima dată în Monitorul Expres – Stiri Brasov.
Citeste mai mult