Creștinii îi prăznuiesc astăzi, 29 iunie, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Biserica noastră îi sărbătorește împreună pe data de 29 iunie, zi în care au fost martirizați, în anul 67. Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt considerați ocrotitorii sistemului penitenciar din România. Tot astăzi, este Sânpetrul de Vară, divinitatea care marchează în Calendarul popular mijlocul verii agrare și perioada secerișului. Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreună pentru că au murit în aceeași zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero.
Apostolul Petru
Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-l cunoască pe Iisus, purta numele de Simon. Era fratele lui Andrei, „cel dintâi chemat“ la slujirea credinței. Sfântul Apostol Petru a fost pescar și se numea Simon. Împreună cu fratele său Andrei își câștigau cele de lipsă pentru trai, pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta până când auziră glasul de chemare al Mântuitorului: „Veniți după Mine și vă voi face pe voi pescari de oameni“ (Matei 4,19). Era într-o dimineață. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un pește. La îndemnul lui Iisus aruncară din nou mreaja și, spre uimirea lor, mreaja se umplu de pește încât abia au putut s-o tragă la mal. După această minune, ascultară de chemarea lui Iisus și îi urmară. Au lăsat uneltele, familia, rudele și au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele împărăției lui Dumnezeu și de a împărtăși harul divin. Vreme de trei ani, Petru l-a însoțit pe Iisus pretutindeni: în Galileea, la Ierusalim, pe Tabor, fiind martor direct al cuvintelor și faptelor Mântuitorului. Petru se leapadă de trei ori de Iisus, dar prin căință își recapătă, după Învierea Mântuitorului, vrednicia de a fi Apostol. Hristos nu numai că îl iartă și reintegrează în apostolat, ci îi și încredințează misiunea de a întemeia biserica sa. În această calitate propovăduiește Evanghelia, ajungând până la Roma și întărindu-i în credință pe primii creștini. Scrie cele două Epistole care îi poartă numele în Noul Testament. În anul 67, sub Împăratul Nero, Petru este răstignit cu capul în jos și moare ca un mucenic.
Originea numelui Petru
Petru (nume corespunzând gr. pétros și aram. kepha, cu înțelesul de „piatră, stâncă“) se lămurește prin Evanghelie: „Iisus, privind la el (la Simon, fratele lui Andrei), i-a zis: „Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa (Chefa) (ce se tâlcuiește: Petru)“ (Ioan 1, 42). „Și Eu îți zic ție că tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18). Moștenit din latina populară în forma Chetru (Sânchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slavă, formele lui românesti cele mai răspândite fiind Petru, Pătru și Petre (diminutive: Petruț, Pătruț, Petrus, Pătrus, Petrică, Petrișor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruța, Pătruța, Petrica ș.a.). Numele mic Petru stă la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost inițial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Pătrașcu etc.). Petroniu și Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic și livresc) n-au legătură etimologică cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, „berbec“).
Apostolul Pavel
Celălalt Apostol prăznuit astăzi, Pavel, a fost un om învățat, rabin. Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul („cel dorit“) și era iudeu de origine din orașul Tars, capitala provinciei antice Cicilia. Venind de tânăr la Ierusalim, el a studiat „legea“, adică Scriptura Vechiului Testament, în școala învățatului Gamaliel, spre a deveni „rabi“. Într-adevăr, a devenit un cunoscător și apărător al „legii“ și tradițiilor iudaice, aparținând la secta fariseilor. În anul 33 este întâlnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ștefan; el păzea hainele ucigașilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creștinilor. În zelul lui anticreștin, a cerut învoire de la sinedriu ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creștini și a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecați și condamnați la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credința cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit și i-a luat vederea; el a căzut cu fața la pământ, apoi a auzit un glas care i-a grăit: „Saule, Saule, de ce mă prigonești ?“. El a zis: „Cine ești Doamne?“. Același glas i-a răspuns: „Eu sunt Iisus pe care tu îl prigonești“. Tremurând și plin de groază, Saul a întrebat: „Doamne ce voiești să fac?“. Domnul i-a zis: „Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci“ (Faptele Apostolilor 9, 1-6). Însoțitorii l-au dus în Damasc, unde a primit Botezul de la preotul Anania. Devine un zelos propovăduitor al credinței în Hristos. Face drumuri lungi și obositoare, este întemnițat și bătut. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Moare și el ca mucenic: i se taie capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru.
Originea numelui Pavel
Pavel este forma românească a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, „mic“), încetățenită sub influența greco-slavă. La noi, formele cele mai răspândite ale numelui au fost Pavel, Pavăl, Pavlu, Pavle (ultimele trei ieșite azi din uz), cu diminutive ca Pavelică, Pavălaș, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Paulița, Pavelica, Pavelița, Păvăluța, Paveluța etc.). Paul (pronunțat uneori Pol și diminutivat mai ales Paulică) și Paula sunt forme neologice, ajunse la noi sub influență occidentală, mai ales catolică. La fel și Paulin (care apare însă mult mai rar) și chiar Paulina (deși acesta din urmă are și unele precedente locale). Ca și numele Petru, Pavel/Paul stă la baza multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc., etc.).
Sânpetru de vară
Sărbătoarea populară Sânpetru marchează miezul verii agrare și perioada secerișului. Sânpetru de Vară a preluat data (29 iunie) și numele Sfântului Apostol Petru din Calendarul creștin. În Panteonul românesc Sânpetru de Vară este despărțit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. Conform tradiției românești, Sânpetru de Vară este despărțit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În popor se spune că Sânpetru ia forma fie a unui personaj pământean, fie se arată ca divinitate celestă. Se mai spune că, în trecut, când oamenii erau foarte credincioși, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoțit de Dumnezeu. În povestirile și snoavele populare, Sânpetru este un om obișnuit, care se îmbracă în straie țăranești; se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor și, mai ales, cu pescuitul. Se mai povestește că intră slugă la Diavol, sau că este iscoada lui Dumnezeu pe Pământ și altele. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredințează porțile și cheile Raiului. Sânpetru este cel mai cunoscut „sfânt“ al Calendarului popular.
Ce e e bine și ce nu e bine să faci azi
-Azi, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.
-Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă
-Pentru sporul casei tale şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru: oamenii obișnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morții. Este bine să se împartă mere dulci și miere prietenilor și vecinilor și să le urăm spor la muncă și sănătate.
-Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.
-Pentru a fi feriți de cele rele, în ziua de Sfântul Petru, oamenii poartă pelin și usturoi în buzunare
Citeste mai mult