Cristina s-a angajat la Spitalul Județean de Urgență Slatina în urmă cu 27 de ani, pe un post de infirmieră la Secția Chirurgie Plastică. Pentru că este o persoană ambițioasă, a vrut mai mult, astfel că, după ce a urmat cursuri de specialitate, pregătindu-se intens, a trecut cu bine concursul pentru un post de asistent medical în cadrul aceleiași secții medicale. 23 de ani s-a dedicat profesiei cu trup și suflet, îngrijind mii și mii de pacienți cu credință și dăruire de sine. Spre sfârșitul anului trecut, a devenit ea însăși pacientă, dar nu una comună, suferind de o boală oarecare, ci una din rândul celor, de multe ori, își pierd speranța și pierd lupta cu boala.
Cristina, însă, nu doar că nu și-a pierdut speranța, ci a făcut tot posibilul să își continue viața ca înainte de boală – lucru aproape imposibil pentru mulți dintre oamenii loviți de boli crunte precum cancerul. Pentru Cristina însă se pare că nu a fost imposibil: în loc să își ia concedii medicale pentru repaus și tratament, ea a continuat, după șocul prin care a trecut atunci când a aflat că are neoplasm malign la sân, să vină, zi de zi, la serviciu, să aibă grijă, în continuare, de pacienți. Asta denotă o forță interioară pe care puțini oameni o au și care poate face diferența între viață și moarte.
„În anul 1997 am pășit pentru prima dată în secția de Chirurgie plastică a Spitalului Județean de Urgență Slatina ca infirmieră. Am muncit zi și noapte, am învățat, am dat examene și după patru ani am devenit asistent medical în sala de operații a aceleiași secții… un drum lung și anevoios, dar întoteauna mi-am spus: ”dacă vrei, poți”!
Am găsit aici un colectiv unit, închegat, oameni buni și prietenoși.. aici ne așezăm cu toții, de la medic la infirmier, în jurul unei mese și împărțim între noi o bucată de pâine, o prăjitură sau o cafea… gânduri și speranțe, bucurii și tristeți, aici găsim un umăr pe care să plângem, pe cineva cu care să râdem… Oameni de omenie!
În noiembrie 2023 am observat că mi-a apărut un hematom cât un bob de orez pe sânul stâng. Am început investigațiile, cu timpul bobul de orez s-a mărit, astfel că, pe 15 ianuarie avea 2,7 cm și diagnosticul nu a întarziat să apară: Neoplasm! Ce șoc! Cât de crud și tulburător este un asemenea diagnostic! Nu credeam că mi se poate întâmpla asta…Familia era răvășită, dar mi-a dat putere în fiecare zi să merg mai departe, susținându-mă!
Am început chimioterapia… numai cine a trecut prin asta știe: întâi cade părul, îmi era greață, oboseala nu dispărea niciodată și, totuși… am ales să nu intru în concediu medical. Îmi făcea bine să am grijă de ceilalți!”, povestește Cristina.
Alegerea făcută de Cristina, aceea de a nu-și schimba viața din cauza bolii, de a merge înainte, de a continua să îi ajute, să îi îngrijească pe cei suferinzi, a fost soluția ideală.
Pe 22 iulie 2024 a fost operată la Spitalul Clinic Fundeni din București; i-a fost efectuată o mastectomie totală a sânului stâng. Acum este optimistă.
„La șase săptămâni de la intervenția chirurgicală sunt optimistă! Mi-a crescut părul! Aștept rezultatul analizelor să pot decide ce voi face mai departe”, povestește femeia pe pagina de socializare a spitalului slătinean.
Povestea ei a atras, o dată în plus, prețuirea colegilor.
„Povestea colegei noastre, care a ales să vină zilnic la serviciu, deşi diagnosticată cu o boală necruțătoare, se repetă şi îi gasim ecou în suferințele altor colegi, care se confruntă cu asemenea situații de viață. Unii au câștigat lupta, alții au pierdut, ceilalți încă luptă pentru sănătate.
Aşa că, bucurați-vă de viață! lar atunci când veniți la spital, încercați să priviți la cel care vă oferă servicii ca la un om. E primul pas spre vindecarea sinelui”, spun colegii Cristinei.
Citeste mai mult