Peronul era gol, așa cum era mereu la ora 3:33 dimineața. Nu venea niciun tren. Nu pleca niciunul. Și totuși, în fiecare noapte, la aceeași oră, el era acolo. Bărbatul cu pălărie învechită, îmbrăcat într-un palton gri, stând nemișcat lângă semnul de avertizare, cu privirea fixată în tunelul întunecat. Nu cerea nimic. Nu spunea nimic. … Citește mai mult
Citeste mai mult