Raymond Queneau ŞANSĂ Se-apleacă trenu pe fereastra vagoanelor lui proprii se recunoaşte-n fiara asta de care nu te-apropii decât sfios – în ditai zmeul în fumegarea nărilor cărùia-şi tot contemplă eul acest narcis al gărilor ’naintea lui cu nişte paşi ce sufletu-ţi destramă un podagros iavaş-iavaş apropie-se de dramă dar trenu nu e … Citește mai mult
Citeste mai mult