De unde plec în cele ce voi scrie în continuare? De la vizionarea documentarului lui Sabin Dorohoi, ,,Anotimpurile Banatului”.
Am văzut pentru prima dată, dar am și revăzut parte a minunilor acestui județ. Și dacă imperialiștii l-au dezvoltat în urmă cu mai bine de două secole pentru industrie grea, punând bazele producerii de oțel în aceste locuri, transformând în același timp mici sătuce în viitoare așezări, comuniștii ce au venit au consolidat acest statut și au făcut reședința județului dintr-o fostă comună. Pentru că proletariatul era motorul societății și nicidecum „telectualii retrograzi” din cele două vechi orașe ale Banatului. Da, Reșița, Oravița, Caransebeș.
A trecut vremea proletarilor de tip nou, îi pușcarăm cele două capete și ne pricopsirăm cu hameșii din eșalonul doi al partidului unic, bașca o grămadă de putori și de năpârci ce și-au sculptat blazoanele de oameni de afaceri prin prăduirea activelor fostei economii.
După un timp, sita s-a mai cernut, vântul european a început să bată și peste noi, proștii pricopsiți s-au dus la fund, cei deștepți au descoperit „coabitarea politicului cu economicul pentru propășirea neamului (lor)”. Dar, de unde tot iei și nu pui la loc, se cam ajunge la fundul sacului. Era și este clar că județul avea și are nevoie de un proiect de dezvoltare. Politicienilor, pentru care dezvoltarea înseamnă doar mai multe locuri în parlament și mai mulți aleși locali pentru partidele lor, le-a fost greu să promoveze inițiative de dezvoltare locală în lipsa unei cointeresări materiale directe. Că, om avea noi de-ai noștri din partid peste tot dar, conturile personale cu ce ni le umplem? Așa că dă-l dracului de județ, dacă nouă nu ne pică, de ce?
Îmi aduc aminte de Ioan Popa când, poate cu peste două decenii în urmă, de mână cu Romeo Dunca, ambii tineri oameni de afaceri nemușcați de politică intrau încrezători în sala de ședințe a Consiliului Județean Caraș-Severin pentru a stabili un parteneriat cu instituția județeană cu scopul de a dezvolta cele două stațiuni montane din zonă: Muntele Semenic și Muntele Mic. Consilierii județeni prezidați de fostul sau viitorul dacă nu chiar titularul postului de ministru la turism i-au ascultat și la revedere. Cei doi continuă de atunci să lupte pentru a-și duce proiectele la bun sfârșit. În condițiile în care au fost la butoane, Neluțu mai este, cu siguranță au constatat cele scrise mai sus.
Revin la documentarul vizionat marți seară și îmi dau și eu cu părerea, ca oricare. Traduceți-l fraților, a se înțelege administrație județeană, și distribuiți-l ca guru CG în toată lumea. Toți ne vorbiți despre turism ca fiind cea mai mare oportunitate de dezvoltare a Caraș-Severinului dar, la târgurile de specialitate trimiteți doar cartoane. Și nu doar din celuloză. Tot în film, Semmeringul. Păi, fără înscrierea sa într-un program turistic, funcționând pe principii economice, nu are cum să nu să fie închis de CFR.
În fine, închei spunându-vă că pentru mine, turismul este marea șansă și provocare pentru dezvoltarea județului. Doar cu niște volane și șuruburi, nu știu ce se va întâmpla cu viitorul nostru.
Citeste mai mult
