Deține peste 200 de porci din această rasă în crescătoria sa din localitatea Sacu, județul Caraș-Severin, dar și o carmangerie la Recaș, acolo unde sacrifică animalele.
Așa se prezintă pe scurt povestea care are în spate ani de muncă, pasiune, voință dincolo de limite și renașterea din propria-i cenușă, precum pasărea Phoenix. În urmă cu câțiva ani, Alin Neamțu deținea o fermă la Ficătar, lângă Buziaș, cu un efectiv de peste 800 de capete, fiind cel mai mare crescător de Mangalița din zona Banatului. Însă, valul de pestă porcină africană din anul 2022 i-a omorât toți porcii, animalele fiind eutanasiate.
Nu a renunțat la ceea ce a moștenit de la bunicul său, pasiunea pentru creșterea suinelor din rasa Mangalița și, cu multă încredere în reușită, a pus bazele unei alte ferme de creștere și reproducție în localitatea Sacu. „Bunicul meu, acasă la Vucova era un fel de măcelar al satului, extrem de priceput în prepararea specialităților de porc. Creștea această rasă pentru calitățile sale deosebite, iar eu duc tradiția mai departe. În prezent Mangalița este o rasă autohtonă considerată a fi pe cale de dispariție. Din păcate, în țară suntem parcă tot mai puțini fermieri. Ne-am constituit la nivel național în Asociația Crescătorilor de Mangalița și Bazna din România.”
În timpul studiilor efectuate pentru teza de doctorat, inginerul agronom Alin Neamțu a realizat o istorie a rasei de la începuturi până în zilele noastre și a desfășurat și cercetări științifice privind autenticitatea acesteia.
„În structura genetică a Baznei, Mangalița este undeva la 30%, restul fiind rase englezești. Rasa a fost formată în perioada Imperiului Austro-Ungar, iar Mangalița are o vechime de cel puțin 200 poate chiar 300 de ani. Se pare că ar fi o încrucișare între porcul asiatic cu o varietate de mistreț care exista în Balcani. Desfășurarea rasei Mangalița a fost făcută prin varietăți de culori, de la negru-corb, la negru cu burtă de rândunică, pe urmă a apărut tipul roșu și ulterior alb, cel pe care îl vedem în prezent. Ca număr, cel mai mare e tipul alb, oarecum ameliorat de-a lungul anilor, adaptat ca și carcasă pentru sacrificare. Alături de profesorul meu coordonator Ioan Petrovan, de la Universitatea de Științele Vieții din Timișoara am găsit în niște scrieri vechi, date referitoare la un fermier de pe vremea austro-ungară, care livra spre abatorul din Viena peste 35.000 de mii de capete de Mangalița pe an. Pe vremea aceea mari proprietari de pământuri și de animale erau grofii, care aveau angajați porcari și altfel stăteau lucrurile. În prezent vorbim de un număr redus de animale din această rasă.”
În Registrele genealogice sunt trecute animalele cu număr de identificare, cu alte cuvinte se întocmește pedigreul, documentul care arată lista completă a strămoșilor paterni și materni ai unui animal și dovedește rasa pură. În România mai sunt aproximativ 1.500 de scroafe pe când în Ungaria (unde statul a investit masiv în susținerea crescătorilor), sunt peste 25.000 de porci rasa Mangalița, menționează fermierul. Conform analizelor făcute, rasa Mangalița care există în România este autentică. Nu mai are nicio urmă de mistreț în compoziție.
Alin Neamțu – președintele Comisiei de Verificare a Produselor 100% originale din cadrul Asociației Crescătorilor de Rase Tradiționale Bazna și Mangalița
„Mangalița nu este doar o sursă de carne premium, ci și un aliat al sănătății, datorită conținutului ridicat de grăsimi nesaturate și Omega 3. Cantitatea de Omega 3 pe care această rasă o dezvoltă în grăsime este foarte mare. Este o carne ușor digerabilă. Avem și o lucrare științifică publicată la nivel internațional pe această temă. Am analizat trei mostre: somnul de Dunăre, Mangalița și somonul. Somnul de Dunăre este campion la cantitatea de Omega 3, Mangalița este aproape de acesta, iar somonul, deși foarte recomandat pentru Omega 3, are doar jumătate din cantitatea prezentă la Mangalița.”
În abatorul propriu se fac sacrificări de până la 150-200 de capete pe an, fiindcă cele peste 200 de scroafe, generează peste 2.000 de purcei pe an.
„Noi ne ocupă de tot: sacrificare în abator și procesare în carmangeria de la Recaș. Avem două magazine proprii la Recaș și la Buziaș și lucrăm cu șapte magazine partenere din Timișoara, acolo unde comercializăm cea mai mare parte a produselor noastre. Mai avem și zona de online, putem spune că e cea mai importantă. Suntem pe Facebook, pe Instagram, avem o platformă proprie unde ne poate găsi lumea doritoare să deguste bunătăți din rasa Mangalița. Astfel, cârnații, toba, slănina, pastrama sau jambonul marca «Mangalița Tradițional NIA» se pot găsi și în hipermarketurile Profi. Iar în ceea ce privește compoziția, consumatorii trebuie să știe că la cârnați, tobă și parizer, se adaugă numai ingrediente naturale, condimente și plante aromatice. La Mangalița Tradițional NIA Recaș, nu se produc cantități industriale, «ci numai cât putem noi duce!»”, mai spune crescătorul.
Carnea de porc Mangalița are un preț diferit, ceva mai ridicat față de ceea ce se importă obișnuit cu titlu de Mangalița, din Spania, Polonia sau Slovenia. „Din Spania, se aduce slănină de porc iberic, iar prin comerțul subteran care funcționează excelent, se schimbă eticheta și se scrie că este produs de Mangalița. Multe falsuri sunt importate cu etichetele gata schimbate.” Pentru micii producători locali din România este foarte greu să se lupte la raft cu acești importatori. De aceea consumatorul trebuie reeducat ca să citească eticheta, să știe să aleagă, să înțeleagă ce e sănătos și nesănătos pentru el. Concluzia? „Dragi consumatori, uitați-vă pe etichetă și alegeți asumat! ”